Emotiile unui parinte la olimpiada de limba romana

Saptamana aceasta am avut parte de o experienta deosebita, aceea de a participa la faza nationala a olimpiadei de limba romana, in calitate de parinte (bineinteles).

Pentru multi copii, aceasta saptamana "ALTFEL" a fost un prilej de relaxare alaturi de colegi, la scoala, in excursii sau vizite la muzee. Aceste activitati le-au imbogatit orizontul si i-au ajutat sa invete lucruri noi intr-o ambianta de joc si bucurie.

Pentru o alta categorie de elevi aceasta saptamana a fost deosebit de grea, dar frumoasa, pentru experienta traita in cadrul olimpiadelor de limba romana, fizica sau matematica, faza nationala.  

Copilul meu mi-a oferit bucuria de a trai alaturi de el emotiile olimpiadei la limba romana si m-am gandit sa va impartasesc cum au fost aceste zile pentru noi.

Sfarsitul orelor de scoala a coincis cu finalul pregatirii suplimentare (adica ore intregi alocate rezolvarii unui numar mare de subiecte care presupuneau in principal compuneri pe tot felul de subiecte, texte argumentative si exercitii de gramatica la nivelul clasei a V-a). 

Sfarsitul saptamanii a adus cu el recapitularea finala si pregatirea de drum deoarece olimpiada a avut ca loc de desfasurare localitatea Calimanesti din judetul Valcea. Emotiile erau din ce in ce mai mari, iar copilului zilele i se pareau cand lungi si epuizante, cand scurte si timpul insuficient.

Dar timpul a trecut si a venit ziua de marti cand toti copiii, cu chipurile ce purtau urme de emotie si oboseala, au fluturat mainile si au plecat catre frumoasa statiune de pe malul Oltului.  

Eu m-am aflat printre parintii care nu s-au putut abtine si am plecat la drum, dorind sa fiu undeva prin apropiere, doar in caz ca ar fi fost nevoie de prezenta mea.

Ziua intai a olimpiadei a avut ca punct central deschiderea festiva la Hotelul Cozia din Caciulata. Intr-o sala devenita neincapatoare datorita numarului mare de copii sositi din toate colturile tarii si din Republica Moldova, s-a spus primul "Bun venit!" oficial si li s-a dat fiecarui copil participant cate o mapa cu programul olimpiadei si cateva materiale de promovare ale frumoasei zone in care, multi dintre ei, se aflau pentru prima data.   

Retragerea celor mici, la camere, s-a facut destul de devreme datorita faptului ca a doua zi, la ora 10.30 incepea proba scrisa cu o durata de 3 ore. Proba scrisa nu se deosebeste prea mult de cea din etapele anterioare. Totusi copiii au avut emotii datorita faptului ca se aflau printre cei mai buni si stiau ca o greseala cat de mica devine mult mai importanta atunci cand nivelul exigentelor este foarte ridicat.

Ziua a doua a inceput cu deplasarea, sub un frumos soare de primavara, catre scoala "Serban Voda Cantacuzino", unde trebuiau sa dea proba scrisa. Zambetele aproape zburasera de pe chipul lor concentrat si plin de emotii, cate unul, doi mai curajosi incercau parca sa arate ca nu le e teama de nimic.

Pentru copiii concentrati asupra foilor de hartie, timpul a trecut repede, dar pentru mine parca orele inaintau cu viteza melcului si m-am simtit mult mai agitata, decat am fost vreodata la oricare din examenele mele.

La ora 13, curtea scolii a inceput sa devina neincapatoare si animata de ... adulti, parinti si profesori,care asteptau si urmareau cu neliniste fiecare deschidere a usii. Pentru a mai trece timpul am citit subiectele si baremele de corectare in speranta ca o sa stau mai linistita. De unde, ma gandeam si mai mult la ce face capsorul meu drag din interiorul scolii.

Copiii ieseau cate unul, cate doi si multi dintre parinti incercam sa auzim primele concluzii. A iesit si copilul meu, cu zambetul pe buze "GATA" primul hop trecuse si spera ca totul sa fie in regula. 

Grupurile de copii s-au intors fiecare la locul unde erau cazati, unde masa de pranz si programul de dupa-amiaza urma sa le ofere o iesire din incordarea examinarilor. S-au plimbat toata dupa-amiaza, au fost la salina, iar spre seara emotiile au revenit, pentru bobocii de clasa a V-a, mai puternice ca niciodata.

Nu stiu cati dintre voi stiti, eu am aflat abia anul acesta, ca faza nationala la limba romana are o proba orala. Pentru olimpicii mai mari, lucrurile erau clare, dar cei mici, printre care si copilul meu erau chiar speriati de faptul ca trebuiau sa sustina aceasta etapa, chiar daca au avut cateva ore de pregatire inaintea olimpiadei.

Ziua a treia, parca in ton cu emotiile copiilor, a fost inchisa, ploioasa si cu un vant rece patrunzator. Grupurile de elevi, insotiti de profesori si parinti, se deplasau catre cele doua locatii in care s-a tinut proba orala. Copilul meu a avut noroc si a inceput la ora 9.00, dar examinarea s-a intins pe parcursul intregii zile, ultimii copii fiind programati la ora 17.00. 

Copiii au fost grupati cate 4, in ordine alfabetica si intrau in fata unei comisii formate din doua cadre didactice, unde timp de o ora (aprox. 10 minute fiecare) trebuiau sa-si sustina subiectul tras din una din cele doua categorii: Comunicare si Traditii.

Daca in ziua anterioara am crezut ca am emotii foarte mari, sa le fi vazut pe cele din aceasta zi. Parca timpul se oprise in loc si ma gandeam oare ce se petrecea in spatele usii inchise din care nu razbatea nici un sunet. Pana la urma asteptarea a luat sfarsit si un chip vesel si usurat a iesit. Acum partea cea mai grea a olimpiadei se sfarsise.

Pentru ca am mai stat un timp in scoala, am putut sa observ amestecul de chipuri concentrate si tensionate care trebuiau sa intre de la ora 10, alaturi de chipurile angelice care radiau deoarece trecusera incercarea cu bine. Cat de bine? Abia la ora 19.00 se afisau rezultatele initiale.

Rezultatele initiale, se numesc asa deoarece conform metodologiei oricine poate contesta si atunci este alocat un timp acestor contestatii. Rezultatele finale si ierarhia copiilor urma sa se faca in ziua urmatoare.

La ora 19.00 curtea scolii a inceput sa se anime iar copiii/ profesorii/ parintii au inceput sa soseasca si ardeau de nerabdare sa se uite pe geamurile unde trebuiau sa fie lipite foile cu punctajele obtinute la cele doua probe si media lor.

Cel mai frumos moment, in opinia mea, a fost acela in care copiii s-au felicitat reciproc pentru punctajul obtinut. Orice punctaj primea felicitari spuse din tot sufletul. Este adevarat ca unele chipuri erau mai vesele, altele mai triste. Am vazut chiar si lacrimi pe unele fețe, care m-au intristat deoarece ma gandeam ce dureros era pentru acel suflet de copil sa nu-si realizeze sperantele, dupa atata munca.

(Nu o sa va spun ce loc a obtinut copilul meu deoarece stiu ca listele - sau o parte din ele - devin publice si vreau sa-i protejez anonimatul.) 

Seara a fost frumoasa pentru copii deoarece au scapat de tot stresul acelor zile de foc, s-au recreat si au stat pana tarziu.

Ziua a patra - a inceput pentru copii cu o vizita la manastiri, a continuat cu afisarea clasamentului si s-a incheiat cu festivitatea de premiere in acelasi loc unde a inceput, la Complexul Cozia din Caciulata.

Afisarea clasamentului pentru cei de pe primele pozitii nu a adus nimic nou (calculasera ei bine cu o zi inainte), dar restul copiilor acum au putut afla ce loc au ocupat. Fiind multi copii cu acelasi punctaj, asezati in ordine alfabetica, e greu de spus ce inseamna locul x pe care l-a obtinut fiecare (fata de x-1 sau x+2 care avea aceeasi nota, dar al carui nume de familie incepea cu "A" sau  cu "T").

Ce mai vreau sa va povestesc sunt cateva lucruri care mi-au atras atentia la festivitatea de premiere:
In primul rand accentul pe care l-au pus toti vorbitorii pe faptul ca fiecare copil particiant este un olimpic si trebuie sa se simta invingator.

Mi-a mai placut discursul inspectorului general deoarece nu a uitat sa le precizeze copiilor ca intelege efortul fiecaruia si vorbea din perspectiva unui tata de copil olimpic, care cunoaste situatia si nu rosteste doar vorbe goale.

Frumos a fost si spiritul de echipa al unor grupuri care bateau din palme de cred ca li se inroseau mainile atunci cand unul dintre ei lua un premiu. Era asa frumos sa-i vezi cum toti se luminau la fata cand li se rostea numele unui coleg si judetul. 

De departe, cel mai animat moment al serii, a fost cel al premiilor speciale. Cei de pe primele locuri stiau inainte de premiere cine va urca pe ''podium'' si au fost rasplatiti cu cadouri si aplauze pentru ceea ce au realizat. In cazul premiilor speciale (care au fost destul de multe) nu s-a stiut nimic. Atunci s-a declansat un nou val de emotie in randul copiilor, fiecare asteptand sa vada daca se numara si el printre privilegiatii care pleacau acasa cu inca o diploma fata de cea de participare si cu o carte. Din pacate, iar au aparut chipuri inlacrimate si zambete triste. O fetita cu parul lung si negru plangea in tacere pe un scaun si lacrimile ei pareau ca nu vor sa asculte de cuvintele de incurajare pe care i le rostea o doamna draguta - mama sau doamna profesoara. Poate, candva, se va gasi o metoda in care sa se pastreze spiritul competitiei, sa existe invingatori, dar sa nu existe nici un copil invins.

Ziua a cincea - intoarcerea acasa cu amintiri in suflet si prieteni noi.

Acesta a fost prima noastra intalnire cu faza nationala a olimpiadei de limba romana. Ma bucur foarte mult ca aceste zile au lasat o amintire foarte frumoasa in sufletul copilului meu si stiu ca abia acum a inteles ce insemna sa muncesti mult, dar sa te si bucuri ca ai realizat ceva doar prin fortele tale fara sa te ajute mama sau tata, doar cu ajutorul unor profesori remarcabili care fac cinste profesiei de dascal.

Calimanesti 2014