Unele probleme de matematica, de clasa a II-a si a III-a, ne pun pe multi dintre noi intr-o ipostaza jenanta. De ce? Pana acum copilul era obisnuit ca noi sa stim totul si vine o amarata de problema si ne strica imaginea.
Cum e posibil?
Realitatea este ca noi stim cum se rezolva problema, dar nu stim cum sa o ”traducem” pe intelesul copilului, adica in majoritatea cazurilor noi folosim ecuatiile cu necunoscute pe care ei abia le invata.
Care e solutia?