Sfaturi de pe alte meleaguri pentru parinti de scolari

Tot plimbandu-ma pe net am vazut titlul unui articol cu 3 "super-sfaturi" pentru inceputul de an scolar, pe un site american (3 Superstar Tips for Starting the School Year Off Right). Cum presa noastra este plina de astfel de sfaturi, am fost curioasa sa vad ce spun ei si cat de utile sunt.

Mi s-au parut interesante de aceea m-am gandit sa vi le prezint (nu e traducere exacta) si sa le comentez un pic:

1.Gaseste un loc pentru orice

Acest sfat ne indeamna sa stabilim un (singur) loc pentru fiecare lucru al copilului incepand de la hainute si terminand cu obiectele de scoala.

Citind acest sfat mi-a venit in minte o camera plina cu etichete de tipul aici pui sosetele, aici pui cartea de romana, ... (am zambit ...) totusi ideea aceasta de organizare nu este rea. Daca ai timp poti sa revolutionezi camera copilului (un fel de curatenie generala) si la punerea la locul lor sa stabilesti "casa" fiecarui lucrusor. (cam asta fac eu in fiecare toamna si scap de enervanta propozitie "nu stiu unde mi-ai pus ..." , pai daca le-am pus impreuna!)

Pe langa avantajul pe care-l subliniaza ei, referitor la faptul ca o sa pleci mai putin nervos la serviciu deoarece nu o sa mai intarzii fiindca cel mic nu-si gaseste ceva, eu cred ca acest mediu organizat prezinta si alte avantaje:

- pregatirea camerei pentru scoala il  ajuta sa se desprinda de vacanta si sa treaca la noua rutina a anului scolar;

- faceti astfel o trecere in revista daca aveti tot ce va trebuie pentru scoala;

- folosesti prilejul de a transfera responsabilitatea unor sarcini zilnice copilului (pregatirea hainutelor pentru a doua zi, a ghiozdanului, pastrarea curateniei in camera etc.)

Daca nu ai reusit .... macar vei sti unde sa-i pui lucrurile astfel incat sa le gasiti amandoi foarte repede.    :)

2. Formeaza obiceiuri bune pentru scoala

Cine nu-si doreste un "super"copil? Dar merita incercat deoarece (spun ei) stabilirea unei rutine duce la mergerea la culcare devreme si trezirea devreme. Acest deziderat pare asa usor de realizat, dar in practica poti stabili de 10 ori ora de culcare ca tot are grija cel mic sa gaseasca cele mai "bune" motive s-o amane macar putin.

Dar totusi poate te ajuta ideile acestea ale articolului:

- realizarea ghiozdanului de seara (cu conditia ca sa nu intre la scoala la pranz ca atunci ... neaplicabil sfatul).

-  pregatirea hainelor pentru a doua zi (trebuie sa spun ca ideea cu insirarea hainutelor, seara, prin camera contrazice, in opinia mea, partea intai si imi creaza imagininea unui copil care se culca in dezordine fiind inconjurat de o multime de lucruri care mai au putin si se suie in pat cu el.) Totusi mi se pare foarte utila trecerea in revista a tuturor lucrurilor necesare si verificarea ca acestea sa se afle la locul lor, pentru mine aceasta inseamna "pregatirea".

O situatie amuzanta am trait prin clasa a II-a, cand copilul a venit si mi-a zis cu candoare: "Mami, noi de ce nu ne pregatim hainele pentru a doua zi ca asa a spus doamna invatatoare?" "Pai cum nu le pregatim?" am raspuns eu foarte mirata caci stiam ca imi fac constiincios datoria. "De ce nu le punem pe scaun?" Si atunci i-am explicat ca de fiecare data cand il trimit sa verifice, in dulap, existenta unui lucrusor, de fapt ne pregatim pentru a doua zi, iar daca deschizi dulapul este suficient sa privesti daca fiecare hainuta se afla la locul ei.

- imbracarea inaintea micului dejun pentru ca la finalizarea acestuia copilul sa poata pleca.

"Trebuie" sa comentez putin mai mult acest sfat, tipic american (vezi in orice film punerea lui in practica). Pentru a putea fi urmat, pentru ca pare in regula, trebuie sa ai in vedere urmatoarea conditie: copilul sa nu se murdareasca in timp ce mananca.  Iti inchipui ce dezastru ar fi cu 10 minute inainte de plecare, cand isi bea ceaiul sau laptele, o parte din el sa ajunga pe uniforma, nu mai spun ca un copil adormit va reusi rapid aceasta performanta si cu felia cu unt si gem sau felia de sunca etc.

Mai mult, majoritatea caminelor americane au dormitoarele la etaj si bucataria la parter. Daca locuiesti intr-o astfel de casa e mai usor pentru copil sa nu se plimbe pe scari si sa faca toate activitatile la etaj si apoi sa coboare sa manance si sa plece. Solutia pentru a nu se murdari este aceea de a-i pune un fel de sortulet si sa stai cu ochiii pe el (... daca poti).

Pentru majoritatea romanilor care locuiesc intr-un apartament distanta intre dormitor - baie - bucatarie este mica, deci nu se pierde timp, dar se elimina riscul cu murdaritul.

Si mai am o intrebare. Spalatul pe dinti? Nu e mai eficient sa se spele dupa ce mananca, nu cu 5 minute inainte? 

- realizarea treburilor impreuna, ca familie, in aceeasi perioada, zilnic. In acest caz, cred ca e vorba de doua aspecte:

Unu clar realizarea temelor in aceeasi perioada zilnic, pentru crearea rutinei si stavilirea lui "n-am chef", "nu pot" etc.

Al doilea aspect cred ca se refera la realizarea treburilor fiecaruia (homework inseamna si teme si treburi in casa), adica eu fac treaba mea, tu faci treaba ta si impreuna facem toate treburile ca o echipa. Nu ne gandim ca toti membrii familiei se pun la masa pentru a face temele copilului, desi daca mai si glumim trebuie sa spunem ca nu e imposibil sa-i vezi pe toti trei (mama, tata si copilul) la aceeasi masa chinuindu-se toti sa rezolve aceeasi problema buclucasa de matematica, dar nu cred ca la asta se refera articolul.  :)

O alta abordare pornind de la acest sfat, care functioneaza in practica, este aceea de a permite copilului sa-si faca temele "impreuna" cu tine, adica alaturi de tine. Stiu ca specialistii recomanda ca un copil sa aiba un loc al lui, o camera a lui, unde sa-si faca temele si sa se poata concentra in liniste. Totusi copiii mici pot vedea aceasta organizare ca pe ceva care duce la izolare "Du-te in camera ta si fa-ti lectiile!" Daca vezi ca nu sta pe scaun, iar tu ai de lucru la calculator, lasa-l si pe el sa lucreze langa tine si "impreuna" va faceti temele, unul pentru scoala, celalalt pentru serviciu. Eu am incalcat si mai mult regula si cateodata mi-am luat copilul la bucatarie. Eu faceam treburi specifice unei mame, copilul rezolva exercitiile la matematica, cu voce tare si era incantat ca facem temele "impreuna". Pana la urma conteaza mai mult si ce iti este potrivit tie si familiei tale, la un anumit moment ca poti mai tarziu sa faci ce spun specialistii.

- inceperea temelor, imediat dupa venirea de la scoala sau dupa masa pentru a avea copilul destul timp sa le termine. E un sfat bun. Din pacate, se mai intampla, sa se apuce constiincios si sa nu aiba timp pana seara sa termine tot, dar mai mult in clasele mari si mai putin in cele mici.

- trecerea in revista a programului pentru a doua zi, in familie, in timpul mesei sau inainte de culcare. Imi place acest sfat deoarece mareste unitatea familiei si ofera copilului informatii despre programul parintilor, iar parintilor despre programul copilului (in cazul in care nu l-au stabilit ei pas cu pas ..., atunci copilul macar spune si el activitatile marunte in ce ordine vrea sa le faca). Il ajuta pe cel mic si sa se deprinda cu organizarea utila a timpului, atat liber cat si cel alocat scolii.  

- crearea momentului de "La culcare!", care va fi spus de fiecare membru al familiei, pe rand. Acest moment va da startul activitatilor de pregatire pentru somn: spalat, pus in pat, ... + citit, pupic etc.

Si acest sfat mi se pare foarte interesant si bun de pus in aplicare. Cred ca voi stabili aceasta ora ca referinta, mai bine decat ora de culcare efectiva si voi numi copilul primul responsabil cu anuntarea momentului "X". Sunt tare curioasa daca va merge, caci am o gramada de probleme cu respectarea orelor de culcare.

3. Comunicare frecventa si in timp util 

Se refera la comunicarea cu toate partile implicate in viitorul an scolar si nu numai (copilul/ copiii tai - asta da, mi-a placut -  cadre didactice, prieteni, alti parinti etc.)  Si articolul continua cu "Vorbeste cu ei. Fii dispus sa-i si asculti." Si aceasta ultima fraza mi-a placut, deoarece am vazut multi parinti  care merg sa vorbeasca cu doamna si chiar asta fac vorbesc, dar nu sunt dispusi sa asculte cu adevarat si sa gaseasca impreuna o solutie potrivita, ba mai vezi uneori si o lupta de orgolii foarte nociva pentru ei si pentru copil. Nu toate cadrele didactice sunt perfecte, dar si unii parinti cand e vorba de odorul lor "cel mai cel" exagereaza.

Nu tot ce este scris, in aceasta parte a articolului, ni se potriveste, ca de exemplu "scriei fiecarui profesor un scurt e-mail si prezinta-te, impartasindu-i emotiile tale pentru noul an scolar"....

Dar totusi trebuie remarcat ca si la ei se incurajeaza participarea parintelui in activitatea scolara. "Intreab-o (...e vorba de doamna) cum ai putea s-o sustii de acasa sau la scoala. Iar daca programul iti permite gaseste timp ca sa te oferi voluntar la scoala, cat de des este posibil." (A nu se intelege "sustinerea" aceea care a devenit un scandal imens in decembrie - stiti voi cu cadourile pentru cadrele didactice.) 

Articolul se incheie cu un sfat foarte util legat de comunicarea cu cel mic si foarte potrivit si pentru parintii romani care de multe ori (din motive intemeiate) nu mai au puterea sa-l asculte pe cel mic, iar discutia parinte-copil se transforma intr-una tip eu-comand, tu-executi, eu - analizez si cert, tu-taci si asculti si aceasta disputa verbala este urmata de o multime de emotii negative de ambele parti (parinte - trist, frustrat, nemultumit  vs. copil-trist, frustrat, nemultumit).

Dupa cum se vede multe din sfaturi ne sunt cunoscute ceea ce inseamna ca nu e mare diferenta intre parintii de scolari de la noi si de la ei, toti suntem doritori sa le dam copiilor nostri tot ce putem si mai mult peste.

Pana la urma, sfaturile, de peste tot, vor zbura, dar important este "Sa fim sanatosi!" si sa incercam sa vedem partea buna a lucrurilor, ... iar anii vor zbura ca gandul si o sa-i vedem pe copii, mai repede decat credem, mari si o sa ne amintim cu drag toate micile intamplari care azi ne dau dureri de cap.

Succes tuturor in acest an scolar!