Jurnalul trebuia sa contina insemnari zilnice din viata copilului pe timp de o luna.
M-am mirat de o astfel de tema, dar nu mi-am exprimat opinia deoarece nu vroiam sa-i dau ”apa la moara” cuiva care tocmai protesta sus si tare ca nu stie ce sa scrie, ca nu poate etc.
Mi-aduc aminte ca m-am gandit cateva zile cum as putea sa o indrum si ce as putea sa-i ofer ca exemplu pentru a intelege ce trebuie sa faca. (Pe vremea aceea nu aveam cunostinta de existenta "Jurnalului unui pusti" si nici nu stiu daca as fi avut curaj sa-l folosesc, despre aceasta carte gasiti mai multe informatii aici)
Stiam ca citise cu foarte mare placere ”Cuore, inima de copil”, iar la vremea cand a primit tema se lupta cu ”Fram, ursul polar”. M-am folosit de aceste doua carti ca sa-i explic ce trebuie sa faca si ca nu trebuie sa scrie in fiecare zi: ” M-am trezit la ora 6.30, am mancat si am plecat la scoala ... ” asa cum a crezut la inceput.
Am inceput sa facem impreuna o zi pentru exemplificare practica. Ea imi povestea tot ce i s-a intamplat si impreuna incercam sa selectam ce ar trebui sa apara sau nu in jurnal, adica doar ceea ce era mai important pentru viata ei de copil si sa-si pastreze ”stilul” usor amuzant al povestirii.
Copilul stia ca doamna va citi jurnalul si mi-a trebuit ceva timp sa o conving ca nu trebuie sa fie atat de speriata ca nu-i va iesi bine deoarece era o tema de creatie, iar aceasta presupune curaj si nu doar un raspuns dintr-o lectie invatata.
Am inceput incet-incet sa-l conturam la inceput ea scria, eu taiam si incercam sa reformulam impreuna, apoi ea scria, eu corectam, iar spre sfarsit ea scria si eu doar citeam cu placere si mai descopeream din cand in cand o litera mancata sau alte mici greseli normale pentru clasa a III-a (sau poata furata de lectura am mai scapat din ele ...)
Copilul nu a dorit sa scrie jurnalul pe un caiet normal asa ca am scos o parte din foile veline ale unui caiet si dupa cateva "Te rooog!", mi-am intepat degetele inlocuind coperta originala cu un carton A4 albastru pe care a pus niste stampilute, asa de decor. Iar dupa ce a tapetat copertele cu stampilute s-a apucat si a desenat pe fiecare pagina cate ceva in ton cu ce era scris in jurnal.
Apoi a asteptat cu nerabdare sa-l predea ca sa vada ce zice doamna.
Ce figura trista avea cand a venit acasa, dupa ce l-a predat. Vazuse la ceilalti colegi foi scoase la imprimanta desene luate de pe internet care erau mult mai frumoase decat ale ei.
Surpriza a venit peste o saptamana cand a anuntat doamna ca jurnalul ei a fost cel mai frumos, iar ea a trebuit sa citeasca colegilor cateva pagini (i-a atras atentia ca a gasit greseli la scris, dar nu a pus rosu pe jurnalul nici unui copil ca sa-i incurajeze). Ce bucurie am vazut eu in niste ochisori mici.
Nu stiu ce a fost foarte bine la aceasta tema pentru ca nu am vazut lucrarile colegilor copilului, stiu doar, ca unii copii au transformat jurnalul intr-o agenda incercand sa spuna, pe scurt, ce au facut la diferite ore din zi.
Poate obiectivitatea mea este afectata de dragostea de mama, dar unele teme ale copilului le pastrez cu drag. Asa cum poza pastreaza peste ani imagininea fizica, asa unele teme imi pastreaza "imaginea" unui sufletel nevinovat.
 |
| Fotografie prelucrata |
Copilul nu a dorit sa scrie jurnalul pe un caiet normal asa ca am scos o parte din foile veline ale unui caiet si dupa cateva "Te rooog!", mi-am intepat degetele inlocuind coperta originala cu un carton A4 albastru pe care a pus niste stampilute, asa de decor. Iar dupa ce a tapetat copertele cu stampilute s-a apucat si a desenat pe fiecare pagina cate ceva in ton cu ce era scris in jurnal.
Apoi a asteptat cu nerabdare sa-l predea ca sa vada ce zice doamna.
Ce figura trista avea cand a venit acasa, dupa ce l-a predat. Vazuse la ceilalti colegi foi scoase la imprimanta desene luate de pe internet care erau mult mai frumoase decat ale ei.
Surpriza a venit peste o saptamana cand a anuntat doamna ca jurnalul ei a fost cel mai frumos, iar ea a trebuit sa citeasca colegilor cateva pagini (i-a atras atentia ca a gasit greseli la scris, dar nu a pus rosu pe jurnalul nici unui copil ca sa-i incurajeze). Ce bucurie am vazut eu in niste ochisori mici.
Nu stiu ce a fost foarte bine la aceasta tema pentru ca nu am vazut lucrarile colegilor copilului, stiu doar, ca unii copii au transformat jurnalul intr-o agenda incercand sa spuna, pe scurt, ce au facut la diferite ore din zi.
Poate obiectivitatea mea este afectata de dragostea de mama, dar unele teme ale copilului le pastrez cu drag. Asa cum poza pastreaza peste ani imagininea fizica, asa unele teme imi pastreaza "imaginea" unui sufletel nevinovat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Pe acest blog vor fi afisate doar comentariile care folosesc un limbaj adecvat si au legatura cu subiectele prezentate.